În lucruri simple mă regăsesc..

Sau it is nice to be important, but is more important to be nice:)

Abia am ajuns acasă, sunt singură, mă dor picioarele de nu mai pot, iar afară tună şi fulgeră

[ mi-e frică, drept pentru care mă refugiez puţin pe blog ].

Cu ceva timp în urmă un prieten scria pe blogul lui despre Fericire. Eu, împreună cu alte persoane, susţineam că fericirea stă uneori în lucruri mărunte. De fapt, nu cred că e vorba de fericire, ci mai degrabă de o stare de bine, deşi părerile sunt împărţite, depinde de idealurile fiecărei persoane, de concepţia asupra vieţii etc.. Astăzi mi s-a reconfirmat acest lucru.

[ se pare că nu doar eu mă sperii de tunete şi de fulgere, căţeluşa mea, Nina, a scăpat şi s-a ascuns...în casă, pe hol...am uitat uşa deschisă:D ]

M-am trezit devreme, ca să mă dezmeticesc am început să ascult muzica preferată. Când am ajuns în staţie să aştept eternul autobuz 46 erau acolo o mămică şi cei doi copilaşi ai ei, un băieţel şi o fetiţă, foarte scumpi amândoi. Băieţelul cu o faţă foarte serioasă, de om matur mi-a făcut din mână, văzând că i-am răspuns mi-a zâmbit inocent. Mi-am zis în gând bucuroasă: iată cum un zâmbet de copil poate să îţi facă ziua mai bună!


A venit şi mult aşteptatul autobuz. M-am aşezat pe scaun la geam. Razele soarelui îmi băteau peste faţă. Am închis ochii şi m-am lăsat mângaiată. Eram cu gândurile undeva departe, într-un loc fără griji, iar pentru un moment parcă păşisem pe un alt tărâm, de basm.


Apoi ne-am întâlnit, după două zile de pauză forţată, după două zile de când e distrus. E o senzaţie ciudată, ai vrea să faci mai mult pentru el, ai vrea să îl ajuţi, dar nu poţi, nu ai puterea asta, te simţi neputincioasă. Era aproape de mine, dar grijile îl îndepărtau. Câteva ore petrecute împreună şi apoi ne-am luat rămas bun. Am ajuns de unde am plecat: în staţie. Când nu mă aştept mă trezesc în faţă cu un buchet de narcise:X. Era el.

[ a ieşit soarele! ]

Bună din nou!

Da, pentru că nu am mai scris de ceva vreme, am fost niţel ocupată cu stresiunea, cu problemele care nu le doresc, dar se pare că ele pe mine mă vor..
Vorbind aseară cu draga de Silvana mi-a zis că nu am mai postat nimic pe blog, nici macar o glumă, nici macar un videoclip, nici măcar un citat mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic, miv, mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic ( aceasta a fost pentru vărul meu Marian pe care ar trebui să îl auziţi spunând bancul cu elefantul şi cu şoricelul )...nimic. I-am spus că oricum voiam să vă povestesc ceva, dar la sfârşit de săptămână, acum iată că nu am mai aşteptat şi încerc să scriu. Şi spun că încerc, pentru că îmi ia destul de mult timp ca să scriu cu diacritice, cum ar fi trebuit de la început să scriu, dar sper că pe parcurs mă voi obişnui şi voi scrie româneşte.
Ce am făcut în vacanţa v-am mai spus. Am umblat, am dormit, ce să mai, mi-am încărcat bateriile la maxim.. maxim am zis..dar se pare că sesiunea prelungită şi vremea mult prea schimbatoare mi-au sleit puterile, aşa că, acum am câteva zile la dispoziţie ca să îmi revin, pentru că începe semestrul al doilea, încep recrutările pentru ELSA şi vine primăvara.
Va urma.

De ce politica?!

Sau mai bine spus de ce din cauza acestui subiect pot ajunge doua sau mai multe persoane sa se certe?!


Vineri seara plimbandu-ma cu o iubitul meu am trecut pe langa mai multe panouri electorale si guess what? am inceput sa ne contrazicem referitor la cine vom vota duminica viitoare..el il voteaza pe actualul presedinte al Romaniei..eu..nu stiu ce sa fac..adica, iata care-mi sunt posibilitatile:

1. Sa nu merg la vot-lucru ce nu imi prea convine, de ce sa dau altora posibilitatea de a frauda alegerile? sau de ce sa las pe altii sa hotarasca pentru mine? de ce sa renunt la acest drept, si obligatie in acelasi timp, pentru care unii au luptat si chiar si-au dat viata?..in niciun caz.
2. Sa merg la vot si sa il votez pe...

• a). Basescu

• b). Geoana

3. Sa merg la vot si sa fac in asa fel incat votul meu sa fie nul.

Oscilez intre ultimele doua variante..Basescu propune modernizarea tari noastre prin atingerea a sapte obiective cu care sunt de acord ( le puteti verifica si voi pe http://www.basescu.ro/viziunea-mea ), dar nu stiu in ce masura le va putea aduce la indeplinire, cand a avut la dispozitie un mandat in care nu s-a vazut nicio schimbare in bine, ci dimpotriva, parca tara noastra se adanceste intr-o prapastie din care parca nu avem cum sa iesim..Geoana vine si el cu cinci linii strategice nu foarte diferite de cele ale lui Basescu
( http://www.mirceageoana.ro/proiecte/o-singura-romanie-2 ). Aparent este clar ca ambii isi doresc ceva mai bun pentru tara in care traiesc, cel putin asa sper sa fie, problema se pune altfel: cata silinta vor depune ca sa duca la bun sfarsit ceea ce au promis? sau cat vor realiza din aceste obiective? Indiferent de cine va ajunge presedinte pana la urma, fiind om va gresi, caci a gresi e omeneste, tot va profita unul din ei de puterea pe care o detine pentru a-si umple mai bine buzunarele, dar unul din ei trebuie sa fie ales; acestea sunt optiunile din care romanul trebuie sa aleaga duminica 6 decembrie 2009. Cred ca fiecare cetatean ar trebui sa consulte programul fiecarui candidat, sa se intereseze de persoana fiecaruia si sa ia decizia pe care o considera cea mai buna..din doi rai, unul trebuie sa fie mai bun decat celalalt. Asadar, mult succes..cat despre mine, eu inca nu stiu ce voi face..dar mai am timp sa ma hotarasc..


Mi se pare stupid si infantil..este cert si normal ca fiind persoane unice nu putem avea toti aceeasi parere, fiecare individ este special fata de celalalt si implicit are credinte diferite sau cel mult asemanatoare. Avem stiluri de viata, principii pe care le urmam..avem libertate de opinie..de ce sa ne dam in cap sau sa ne lua la cearta din cauza aceasta? de ce sa fim deranjati de faptul ca cei din jurul nostru gandesc altfel decat noi?

In cazul meu stiu unde am gresit<>. Fiind foarte incapatanata si uneori neadmitand ca eu sa nu am dreptate pot deveni posesiva, agresiva in gandire, impulsiva, in loc sa las de la mine si sa fiu mai intelegatoare..ce sa fac?!- that's me..stiu ca gresesc, dar pe moment nu realizez acest lucru, si apoi regret..

Consider deci, ca ar trebui sa gandim inainte sa spunem ceva, pentru ca suntem liberi, dar nu trebuie sa constrangem libertatea altuia ( stiu, se cam bat cap in cap dreptul exclusiv si inalienabil de a fi liberi si egali cu obligatia de a nu il deranja pe aproapele nostru..) si sa fim mai moderati. Sa nu ne angajam cu atata patos in subiecte precum religia sau politica..mereu vor provoca dezbin intre oameni zic eu..cine are alta parere sa si-o expuna fara teama:)
Eu nu stiu cat voi pune in practica din ceea ca v-am sfatuit, stiu ca voi incerca cel putin..