Fără titlu.

Nu mă pot hotărâ asupra stării în care mă aflu, iar pe cale de consecinţă nu mă pot gândi nici la un titlu pentru ceea ce voi scrie. Vor fi idei alandala. Nu că aş fi scris vreodată ceva cu înţeles.

Astăzi parcă am căzut într-o prăpastie. Toate chestiile pe care am încercat să le evit m-au depăşit. Nu mi-a mai păsat, am fost indiferentă, iar acum e mai rău. Ca un balon pe care îl umfli, îl umfli până când se sparge...sau ca un vulcan care tot adună lavă undeva sub pâmânt până când erupe...
Poate e şi pentru că persoane la care am ţinut foarte mult nu mai sunt alături sau sunt plecate sau abia au plecat...poate pentru că mereu vor exista persoane care să îţi taie ramura de sub picioare când ţi-e lumea mai dragă.


Astăzi...nu trebuie decât să găsesc forţa de a redeveni persoana veselă şi optimistă dintotdeauna.


Vezi mai multe video din Muzica

În lucruri simple mă regăsesc..

Sau it is nice to be important, but is more important to be nice:)

Abia am ajuns acasă, sunt singură, mă dor picioarele de nu mai pot, iar afară tună şi fulgeră

[ mi-e frică, drept pentru care mă refugiez puţin pe blog ].

Cu ceva timp în urmă un prieten scria pe blogul lui despre Fericire. Eu, împreună cu alte persoane, susţineam că fericirea stă uneori în lucruri mărunte. De fapt, nu cred că e vorba de fericire, ci mai degrabă de o stare de bine, deşi părerile sunt împărţite, depinde de idealurile fiecărei persoane, de concepţia asupra vieţii etc.. Astăzi mi s-a reconfirmat acest lucru.

[ se pare că nu doar eu mă sperii de tunete şi de fulgere, căţeluşa mea, Nina, a scăpat şi s-a ascuns...în casă, pe hol...am uitat uşa deschisă:D ]

M-am trezit devreme, ca să mă dezmeticesc am început să ascult muzica preferată. Când am ajuns în staţie să aştept eternul autobuz 46 erau acolo o mămică şi cei doi copilaşi ai ei, un băieţel şi o fetiţă, foarte scumpi amândoi. Băieţelul cu o faţă foarte serioasă, de om matur mi-a făcut din mână, văzând că i-am răspuns mi-a zâmbit inocent. Mi-am zis în gând bucuroasă: iată cum un zâmbet de copil poate să îţi facă ziua mai bună!


A venit şi mult aşteptatul autobuz. M-am aşezat pe scaun la geam. Razele soarelui îmi băteau peste faţă. Am închis ochii şi m-am lăsat mângaiată. Eram cu gândurile undeva departe, într-un loc fără griji, iar pentru un moment parcă păşisem pe un alt tărâm, de basm.


Apoi ne-am întâlnit, după două zile de pauză forţată, după două zile de când e distrus. E o senzaţie ciudată, ai vrea să faci mai mult pentru el, ai vrea să îl ajuţi, dar nu poţi, nu ai puterea asta, te simţi neputincioasă. Era aproape de mine, dar grijile îl îndepărtau. Câteva ore petrecute împreună şi apoi ne-am luat rămas bun. Am ajuns de unde am plecat: în staţie. Când nu mă aştept mă trezesc în faţă cu un buchet de narcise:X. Era el.

[ a ieşit soarele! ]

Încă două şi mă duc..

Respir uşurată după ce am scăpat de un examen tare urâcios. O materie nu foarte grea, dar în care îmi prind urechile. Mai am încă două şi scap.

Dar, nu despre examenele mele vreau să vă vorbesc, ci despre o chestie foarte drăguţă, pe care am citit-o ieri, un principiu... cam utopic:

PRINCIPIUL RESPECTULUI ŞI CONSIDERAŢIEI FAŢĂ DE CONTRIBUABILI

Eh? Nu sună bine? Dar oare cât de pus în aplicare este? Aş fi curioasă câţi funcţionari respectă pe cel care contribuie la binele tuturor, pe românul care plăteşte taxe, impozite, contribuie la sistemul de asigurări sociale, dar care când are nevoie de un anumit serviciu ori necesită o anumită informaţie se trezeşte cu uşa închisă în faţă!Oare cum ar reacţiona doamna care stă la birou, de partea cealaltă a ghişeului, care are impresia că taie şi spânzură mai ceva ca un conducător, dacă o persoană i-ar reproşa că încalcă acest principiu? Eu spun că ar râde cu lacrimi.
Îi rog pe cei care au avut experienţe plăcute să ne împărtăşească aceste exemple pozitive. Ştiu că nu se va înghesui nimeni, dar nu se ştie niciodată.
Spre final, câteva poze din vacanţa care tocmai a trecut şi o melodie:

Relax..

ANUNŢ UMANITAR

Să fim alături de d-na lect.dr. Daniela Roşu!
Arată că îţi pasă!

http://www.danielarosu.info

Există puţine momente în care poţi ajuta cu adevărat o persoană, în care poţi salva o viaţă, acesta este unul dintre ele!

La mulţi ani Anuţa!

Ehehe..

Marţi a fost ziua de naştere a prietenei noastre Ana şi evident nu puteam lăsa acest lucru să treacă pur şi simplu. Aşa că ne-am strâns o mână de oameni şi ne-am propus să o surprindem.
Ea era în Iulius Mall şi acesta a fost platoul surprizei noastre.

Din tortul prea însiropat, dar delicios se scurgea siropul..Bulbuca tot îl bătea la cap pe Mihai să ţină dreaptă cutia cu tortul..am urcat la etajul 2 unde se aflau Ana, Bogdan şi Marian..

"-Dar cu Liviu ai vorbit?!"

Coboară repede la etajul 1 până nu te vede Ana şi sună-l pe Liviu..trebuia să ajungă în câteva minute..

Urcă din nou la al doilea etaj. Scoate Bulbuca lumânarea, dar când să o punem în tort şi să o aprindem..oups, nu aveam foc..

Îşi ia draga de ea inima în dinţi şi abordează o prima persoană..

"-Îmi pare rău, dar nu fumez."..great.."-Nu vă supăraţi, aveţi un foc?".."-Da."..

Şi scoate omuşteanul o bricheta..Bulbuca îi întinde lumânărica..Nenea mirat o aprinde după o serie de priviri care parcă întrebau curios "-Sunt filmat cu camera ascunsă?"..."-Hapi barthday!".

Ok. Am trecut şi peste asta.

Şi ajungem la masa Anuţei..noi- Muuuulţi ani trăiascăăăăă, Muuuulţi ani trăiascăăăă, La mulţi ani! Ea surprinsă, rămăsese fără cuvinte, evident nu se aştepta. Noi emoţionaţi, ea emoţionată..

A fost o seară de pomină. Trebuia să stăm foarte puţin, am stat vreo trei ore..Am stat la cioace, am mâncat shaorma, tort, suc cu acid, şampanie..Am pus pe noi muuulte calorii, dar a meritat.

ELSA Iaşi RECRUTEAZĂ!!

Da, vedeţi bine, European Law Students Association recrutează din nou!
Înscrie-te în această provocare şi nu îţi vei aminti când vei termina facultatea doar sesiunile, profesorii şi colegii, ci vei depăna cu plăcere amintiri despre activităţile din cadrul ELSA, despre prieteniile formate şi despre experienţele câştigate.

http://trezo-elsa-iasi.110mb.com/elsa%20recruteaza.html

Dacă vrei să afli mai multe despre această asociaţie dă click pe linkul de mai jos:

http://iasi.elsa.ro

Bună din nou!

Da, pentru că nu am mai scris de ceva vreme, am fost niţel ocupată cu stresiunea, cu problemele care nu le doresc, dar se pare că ele pe mine mă vor..
Vorbind aseară cu draga de Silvana mi-a zis că nu am mai postat nimic pe blog, nici macar o glumă, nici macar un videoclip, nici măcar un citat mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic, miv, mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic, mic ( aceasta a fost pentru vărul meu Marian pe care ar trebui să îl auziţi spunând bancul cu elefantul şi cu şoricelul )...nimic. I-am spus că oricum voiam să vă povestesc ceva, dar la sfârşit de săptămână, acum iată că nu am mai aşteptat şi încerc să scriu. Şi spun că încerc, pentru că îmi ia destul de mult timp ca să scriu cu diacritice, cum ar fi trebuit de la început să scriu, dar sper că pe parcurs mă voi obişnui şi voi scrie româneşte.
Ce am făcut în vacanţa v-am mai spus. Am umblat, am dormit, ce să mai, mi-am încărcat bateriile la maxim.. maxim am zis..dar se pare că sesiunea prelungită şi vremea mult prea schimbatoare mi-au sleit puterile, aşa că, acum am câteva zile la dispoziţie ca să îmi revin, pentru că începe semestrul al doilea, încep recrutările pentru ELSA şi vine primăvara.
Va urma.